Effingham Grant: povestea din Valahia până la podul Grant
Effingham Grant: povestea din Valahia până la podul Grant
Effingham Grant, la vârsta de 16 ani, sosește în Valahia ca secretar al consulului britanic. Aici o întâlnește pe Zoe Racoviță, fiica cea mai mare a boierului Ion Bălăceanu și nepoata lui Dinicu Golescu. Cei doi se îndrăgostesc, se căsătoresc și au, surprinzător, 16 copii. Acești copii sunt naturalizați drept cetățeni români prin decizia Senatului.
La vârsta de 34 de ani, Effingham Grant începe să se implice în afaceri. El fondează Manufactura de tutun Belvedere, care ulterior devine Regia Monopolurilor Statului, cunoscută astăzi sub denumirea de zona Regiei. Mai departe, înființează prima crescătorie de orhidee, un motiv pentru care astăzi există Strada Orhideelor.
Unul dintre copiii lor, Robert Grant, devine inginer și ajută la construcția unui pod peste calea ferată, între Calea Griviței și Calea Crângași. În semn de omagiu pentru tatăl său, acest pod este denumit Effingham Grant. Descendenții lor parcelează și vând terenurile de construcție dintre șoseaua Crângași și Manufactura Belvedere, ceea ce duce la nașterea Cartierului Grant. În 1909, podul primește numele cartierului pe care îl deservește.
Povestea de iubire a lui Effingham și Zoe se încheie brusc în 1892, Zoe decedând din cauza unei boli, urmată la doar două săptămâni de Effingham, care moare din cauza tristeții și singurătății.
👉 Povestea podului Grant
Primul pod, inaugurat în 1909, constă în patru tabliere metalice din oțel pudlat, cu o deschidere de 42 metri. Acestea includ grinzi cu zăbrele, calea jos, tip Schwedler, care au fost recuperate de la podul de peste râul Putna Seacă, de pe linia Buzău-Mărășești, când au fost înlocuite cu altele din oțel. Ulterior, când s-au construit cele două linii de acces în depoul București Călători, podul a fost extins cu două deschideri de câte 10 metri, din grinzi metalice înglobate în beton.
În anul 1929, "Atelierele Centrale de Poduri", o întreprindere proprie a Companiei de Căi Ferate din România, specializată în uzinarea și montajul podurilor de cale ferată, a realizat lucrări de consolidare a podului Grant. La sfârșitul anilor '70 și începutul anilor '80, paralel cu vechiul pod, a fost construit un nou pod, conform noilor standarde antiseismice stabilite după cutremurul din 1977. Acest nou pod Grant, care trece peste un grup de căi ferate de 136 de metri lățime, a fost realizat pentru a respecta cerințele moderne de siguranță în caz de cutremur.