Studiu dezvăluie o modalitate neașteptată de a îmbunătăți recuperarea după un accident vascular cerebral

Recuperarea după un accident vascular cerebral poate fi îngreunată de problemele persistente cu membrele superioare. Un studiu recent sugerează că antrenarea brațului mai puțin afectat poate îmbunătăți funcția zilnică a mâinii. Această descoperire ar putea schimba modul în care se desfășoară terapeutic recuperarea pacienților. Potrivit sciencealert.com, cercetarea a fost publicată în JAMA Neurology.

👉 Dificultățile întâmpinate de supraviețuitorii accidentelor vasculare cerebrale

Persoanele care au supraviețuit unui accident vascular cerebral se confruntă adesea cu probleme semnificative și de lungă durată cu brațele lor. Ambele brațe se pot deteriora simultan: atunci când un braț este afectat sever de accident, celălalt devine, de asemenea, mai greu de folosit. Comparativ cu mâna dominantă a unei persoane sănătoase, un supraviețuitor al unui accident vascular cerebral poate avea nevoie de până la trei ori mai mult timp pentru a finaliza sarcini zilnice cu brațul său mai puțin afectat. Aceasta creează o realitate frustrantă.

Oamenii cu o afectare severă a unui braț trebuie să se bazeze aproape în întregime pe celălalt braț pentru activitățile zilnice, cum ar fi mâncatul, îmbrăcatul și treburile gospodărești. Când acel „braț bun” funcționează încet sau stângaci, activități simple devin obositoare și descurajante, iar unii oameni pot începe să le evite complet. Totuși, acel braț bun poate fi întărit.

👉 Impactul antrenamentului brațului mai puțin afectat în reabilitare

În cercetarea noastră recent publicată în revista JAMA Neurology, am descoperit că antrenamentul brațului mai puțin afectat la persoanele care trăiesc cu un accident vascular cerebral cronic poate îmbunătăți funcția zilnică a mâinii, în unele cazuri chiar mai bine decât concentrarea doar asupra brațului cel mai afectat.

Un accident vascular cerebral apare atunci când fluxul de sânge oxigenat către o parte a creierului este întrerupt din cauza unei obstrucții într-un vas de sânge sau prin sângerare. Fără oxigen, celulele cerebrale încep să moară. Deoarece fiecare parte a creierului controlează în principal partea opusă a corpului, un accident vascular cerebral cauzează adesea probleme de mișcare pe partea corpului opus leziunii cerebrale.

Din acest motiv, recuperarea după un accident vascular cerebral s-a concentrat în mod tradițional pe restaurarea mișcării în brațul cel mai afectat. Cu toate acestea, cercetările din ultimele decenii au arătat că ambele părți ale creierului contribuie la controlul mișcărilor ambelor brațe, deși joacă roluri diferite. Prin urmare, leziunea unei părți a creierului poate afecta mișcarea pe ambele părți ale corpului.

La așteptat, brațul opus leziunii cerebrale prezintă adesea probleme majore de slăbiciune, rigiditate și control voluntar, limitându-i utilizarea pentru a ajunge, a prinde și a manevra obiecte. Totuși, celălalt braț, de obicei considerat neafectat de accident vascular cerebral, nu este nici el normal. Multe persoane care au supraviețuit unui accident vascular cerebral experimentează slăbiciune redusă, mișcări mai lente și coordonare mai slabă în brațul mai puțin afectat.

👉 Rezultatele studiului

Ca neuroștiințifici care studiază cum controlează creierul mișcarea după un accident vascular cerebral, aceste descoperiri ne-au dus la o întrebare simplă: Ar putea antrenarea brațului mai puțin afectat să ajute la îmbunătățirea funcționării sale? Într-un studiu clinic cu peste 50 de pacienți, am studiat persoane care trăiesc cu un accident vascular cerebral cronic și care au avut afecțiuni severe într-un braț, făcându-l inutilizabil pentru sarcini zilnice. Acești indivizi depindeau aproape în întregime de brațul mai puțin afectat pentru a-și gestiona viața de zi cu zi.

Participanții au fost repartizați aleatoriu în una dintre cele două grupuri de reabilitare: unul care antrena brațul cel mai afectat și unul care antrena brațul mai puțin afectat. Ambele grupuri au beneficiat de cinci săptămâni de terapie care a implicat mișcări de mână provocatoare, orientate către obiective, inclusiv sarcini de realitate virtuală menite să îmbunătățească coordonarea și sincronizarea. Comparativ cu cei care au antrenat brațul lor cel mai afectat, am descoperit că participanții care și-au întărit brațul mai puțin afectat au devenit mai rapizi și mai eficienți în sarcinile de zi cu zi, cum ar fi ridicarea obiectelor mici sau a unei cești.

Aceste îmbunătățiri au persistat timp de șase luni după terminarea antrenamentului. Credem că beneficiul de durată al antrenării brațului mai puțin afectat poate proveni dintr-un simplu ciclu de feedback: când brațul funcționează mai bine, oamenii îl folosesc în mod natural mai mult, iar acea practică suplimentară în viața de zi cu zi ajută la consolidarea acestor câștiguri.

Recuperarea după un accident vascular cerebral s-a concentrat de mult pe brațul care este cel mai vizibil afectat. Însă pentru multe persoane, funcționarea completă în acel braț nu revine niciodată. Ele se adaptează și se bazează pe brațul mai puțin afectat pentru a face față zilei. „Mai puțin afectat”, totuși, nu înseamnă neafectat. Când acest braț devine singurul instrument pentru activitățile zilnice, chiar și problemele minore pot avea consecințe majore pentru independență și calitatea vieții. Îmbunătățirea felului în care funcționează acest braț ar putea face sarcinile de zi cu zi mai rapide, mai ușoare și mai puțin epuizante, chiar și la câțiva ani după un accident vascular cerebral.

Cercetările viitoare se vor concentra pe cel mai bun mod de a combina antrenamentul brațului mai puțin afectat cu terapia standard pentru brațul mai afectat și cum aceste abordări se traduc în viața cotidiană acasă. Pentru mulți supraviețuitori, recuperarea poate să nu însemne restaurarea a ceea ce s-a pierdut, ci întărirea a ceea ce a rămas.

Acest articol este republicat din The Conversation sub o licență Creative Commons. Citește articolul original.