proteinele, cheia înțelegerii evoluției umane pe termen lung

O tehnică nouă, numită paleoproteomica, aduce o perspectivă revoluționară asupra studiului evoluției umane. Aceasta permite cercetătorilor să analizeze proteinele din fosile și să depășească limitele ADN-ului antic, ale cărui fragmente se degradează rapid după moartea ființei. Potrivit unui articol din 2022, citat de Live Science, proteinele pot supraviețui milioane de ani, fiind mult mai rezistente decât ADN-ul, și astfel devin o sursă valoroasă pentru înțelegerea trecutului nostru evolutiv.

Analiza proteinei din fosile a început să fie folosită cu succes după ce, în 2012, s-a extras primul proteom antic dintr-un os de mamut vechi de 43.000 de ani. În 2019, cercetătorii au reușit să obțină un proteom de 1,9 milioane de ani, provenind de la o specie de maimuță dispărută, Gigantopithecus. În 2025, echipa a extras cele mai vechi proteine de până acum, din fosile de 21 de milioane de ani aparținând unui animal dispărut, numit Epiaceratherium.

Studiile recente au arătat că analiza proteinei poate ajuta la identificarea speciilor dispărute și a apartenenței lor genetice. În 2020, cercetătorii au analizat proteinele din dinții speciei Homo antecessor, descoperind că acestea erau diferite de cele ale oamenilor moderni, neandertali și denisovani, indicând o ramură distinctă a evoluției.

Conform unor cercetări recente, proteomele din oase și smalțul dentar pot ajuta la clarificarea unor aspecte despre sexul biologic și relațiile dintre diferite specii ancestrale. De exemplu, un studiu din mai 2023, citat de Live Science, a recuperat proteine din fosilele unei rase de Australopithecus vechi de 3,5 milioane de ani, descoperind diferențe de sex biologic. Aceste descoperiri pot revoluționa înțelegerea noastră asupra diversității și interacțiunilor din trecutul umanității.

Un alt avantaj menționat de specialiști este faptul că proteinele au o durată de viață mai lungă decât ADN-ul. Astfel, chiar dacă ADN-ul dispare în timp, proteinele pot ajuta la reconstruirea unor povești despre strămoșii noștri, mai notează live24.ro. Cu toate acestea, cercetătorii precizează că în prezent, analiza proteomelor este limitată deoarece doar câteva proteine majore sunt studiate, ceea ce face dificilă diferențierea detaliată între speciile înrudite.

Este însă o speranță că tehnologia va avansa, iar metodele de analiză a proteinelor vor permite cercetarea unor perioade foarte îndepărtate din evoluția umană. După cum menționează Warriner și colegii săi, următorii 20 de ani vor aduce descoperiri neașteptate și soluții inovatoare, chiar dacă unele limite ale tehnicilor actuale rămân.

Citează Live Science, potrivit căruia paleoproteomica are potențialul de a schimba complet modul în care înțelegem evoluția noastră și originea speciilor dispărute, deschizând noi orizonturi pentru cercetarea genetică a omului din cele mai îndepărtate timpuri.