Ion Iliescu a decedat, un moment de răscruce pentru România

Decesul lui Ion Iliescu marchează sfârșitul unei epoci pentru România, anunță digi24.ro. În ultimii ani, fostul președinte a fost perceput atât ca o figură politică importantă, cât și ca un simbol al trecutului dificil al țării. Trecerea lui din spațiul politic în cel al memoriei istorice reprezintă nu doar un eveniment biografic, ci și un moment de reflecție pentru societatea românească.

Iliescu a fost, pentru mulți, o figura controversată, fiind adesea utilizat ca un tap ispasitor pentru problemele cu care s-a confruntat țara după 1989. Unii l-au considerat explicatia pentru tranziția fracturată și compromisurile postcomuniste, în timp ce alții au făcut referire la greșelile grave ale politicilor sale. Potrivit unei opinii exprimate de noteaza sursa citată, "l-am folosit ca tap ispasitor total. A fost mai simplu să spunem 'din cauza lui', decât să recunoaștem că, după el, am avut libertatea și resursele să schimbăm țara și nu am făcut-o."

Astfel, se pune întrebarea dacă vinovăția pentru eșecurile societății românești poate fi total atribuită lui Iliescu sau dacă responsabilitatea trebuie împărțită și cu alte instituții și politicieni. "Faptul că, după două decenii fără el la putere, Justiția încă întâmpină dificultăți în soluționarea dosarelor Revoluției și Mineriadelor nu mai este doar vina lui", menționează sursa.

În aceeași linie, observatorii constat că perioada post-Iliescu seamănă izbitor cu cea din timpul lui: instabilitate politică, populism, instituții slabe și lipsa unui proiect național clar. Nato și Uniunea Europeană au decis pentru România o traiectorie care nu a reușit să aducă stabilitate și progres durabil.

Potrivit analisilor, unii politicieni au reușit să transforme anti-iliescismul într-un capital politic permanent. "E mai simplu să ai un inamic istoric decât să propui soluții concrete pentru viitor", notează digi24.ro. În urma acestor atitudini, dansul politic pe mormântul lui Iliescu poate produce reacții sociale, dar nu schimbă fundamental realitatea din teren.

PSD, partidul fondat de Iliescu, rămâne prizonier al unei moșteniri ambivalente, fiind încătent să revendice proiecte strategice, dar și să păstreze o legătură ambiguă cu trecutul. În timp, partidul a experimentat cu lideri de scurtă durată, concentrându-se pe interese pe termen scurt, nu pe un viitor clar pentru organizație.

Citează digi24.ro, că "ne-am trezit că 'epoca post-Iliescu' seamănă foarte mult cu cea a lui: improvizație politică, populism, instituții slabe, lipsă de viziune națională." În această situație, problema nu stă doar în trecut, ci în capacitatea societății de a-și asuma responsabilitatea pentru viitor.

Conform specialiștilor, „despărțirea reală de Iliescu nu este o acțiune religioasă, nu este un editorial furios și nici o postare pe Facebook.” Este, în schimb, o asumare realistă a responsabilității pentru ce facem sau ce nu facem în prezent. Sensul acestei despărțiri nu înseamnă negarea trecutului, ci integrerea lui într-o memorie lucidă și onestă.

Lectia pentru societate este clară: dacă nu ne asumăm efortul concret de a construi un viitor mai bun, următorul „Iliescu” – fie real, fie imaginar – va fi doar o nouă scuza pentru eșecuri. Dacă nu acționăm, vom crea, din nou, condițiile pentru ca un lider vinovat de greșelile noastre să apară, chiar dacă nu va purta același nume sau nu va fi din același partid.