Cele mai vechi urme de utilizare a nucilor de betel, descoperite în Thailanda, indică o practică practică de acum 4.000 de ani

O cercetare recentă a adus la lumină cele mai vechi dovezi ale folosirii nucleelor de betel în Asia de Sud-Est, pe baza analizei unor dinti umani vechi. Potrivit unui studiu publicat de revista Frontiers in Environmental Archaeology și citat de digi24.ro, cercetătorii au identificat reziduuri de plante psihoactive în tartrul dentar al unor vieți de acum peste 4.000 de ani.

O echipă internațională de arheologi a examinat dinți găsiți în Thailanda, în situl antic Nong Ratchawat, datând din Epoca Bronzului. Cercetările au arătat prezența compușilor specifici nucilor de betel, precum arecolina și arecaidina, în tartru dentar colectat de la șase indivizi. Acești compuși au efecte asupra vigilentei, energiei, euforiei și relaxării, motive pentru care mestecarea nucilor de betel a fost o practică răspândită în acea regiune din cele mai vechi timpuri.

Coordonatorul studiului, Dr. Piyawit Moonkham de la Universitatea Chiang Mai, a spus: "Am identificat derivate din plante în tartru dentar recoltat dintr-un cimitir vechi de 4.000 de ani de la Nong Ratchawat, Thailanda. Aceasta este cea mai veche dovadă directă biomoleculară a utilizării nucilor de betel în Asia de Sud-Est."

Studiul subliniază faptul că tartrul dentar poate păstra astfel de semnături chimice chiar și după mii de ani, chiar dacă dovezile arheologice tradiționale dispar. Dr. Shannon Tushingham, antropolog la Academia de Științe din California și co-autor al studiului, adaugă: "Am dezvoltat o metodă de a face vizibil ceea ce era invizibil, dezvăluind comportamente și practici de acum 4.000 de ani."

Citează aceeași sursă, cercetătorii notează că mestecarea nucilor de betel a fost o practică de lungă durată, fiind încă prezentă în anumite zone, deși a devenit mai rară astăzi. La situl de la Nong Ratchawat, unde au fost descoperite vestigii umane, au fost colectate 36 de probe de tartru de la șase indivizi. Analizele au indicat prezența anumitor compuși organici influențați de nucleele de betel, dar și de plante precum cafeaua, ceaiul și tutunul, ceea ce arată că această practică era înrădăcinată în cultura acelor vremuri.

Conform digi24.ro, specialiștii consideră că aceste descoperiri evidențiază importanța înțelegerii contextului cultural în care plantelor psihoactive le era atribuit mai mult decât un simplu drog. Ele aveau semnificație medicinală, spirituală și comunitară, reprezentând o parte importantă a cunoștințelor vechi transmise în generații.