Transportul public din București: o influență majoră în perioada interbelică

Transportul public din București: o influență majoră în perioada interbelică

În perioada interbelică, transportul public a avut un impact semnificativ asupra vieții cotidiană a locuitorilor din București. Conform unei postări pe rețelele sociale a Societății de Transport București, această instituție a fost esențială în procesul de dezvoltare urbană al capitalei.

Tramvaiele electrice, văzute ca simboluri ale avansului tehnologic, au devenit fundamentul transportului public, extinzându-se printr-o rețea bine organizată ce servea numeroase cartiere. În anul 1929, Bucureștiul a renunțat la tramvaiele trase de cai, semnificând astfel sfârșitul unei ere, și le-a înlocuit cu vehicule rapide și eficiente, care ofereau o mobilitate accesibilă pentru toți cetățenii.

Introducerea autobuzelor în 1921 a marcat începutul diversificării opțiunilor de transport, acestea având rolul de a deservi zone mai puțin dezvoltate sau greu accesibile. În decurs de câțiva ani, Societatea de Transport București a reușit să administreze o flotă de 589 de autobuze, adaptându-se cerințelor unui oraș în continuă expansiune.

Directorul general al STB, Gh. Em. Filipescu, a evidențiat în cadrul unei conferințe din 1935 esența acestei perioade de creștere urbană accelerată, în special în zonele periferice. Acesta a afirmat: "Nu putem împiedica sau limita dezvoltarea orașului până la anumite bulevarde de centură. Cu cât mijloacele de transport se dezvoltă, cu atât mai multa lume are la îndemână posibilitatea de a se deplasa de la un loc la altul." Această observație subliniază legătura strânsă dintre transportul public și dezvoltarea urbană în București.