Falimentul personal, o realitate dureroasă pentru mulți oameni în urma crizei Covid
Falimentul personal, o realitate dureroasă pentru mulți oameni în urma crizei Covid
Criza financiară post-pandemie determină creșterea numărului de falimente personale
În ultimii doi ani, numărul falimentelor personale a crescut semnificativ, pe fondul dificultăților economice cauzate de pandemia de Covid-19. Potrivit unor rapoarte recente, în Statele Unite, dosarele de faliment conform Capitolului 7 au crescut cu 16% în anul fiscal încheiat în martie, comparativ cu anul precedent. În Regatul Unit, peste 10.000 de persoane au intrat în insolvență în luna mai, cu o creștere de 5% față de aceeași lună a anului trecut, relatează newsbucuresti.ro.
Printre cazurile cele mai proeminente se numără și povestea Kristen Paras, o americancă din Ohio, care de la începutul anului 2019 a avut o afacere de textile. Afacerea sa, ce genera până la 140.000 de dolari anual, s-a prăbușit după pandemia de Covid, perioadă în care economia a început să se deterioreze și antreprenorii au început să resimtă impactul. În efortul de a-și susține stilul de viață, inclusiv achiziționarea unei case mai mari și a unei ferme, Kristen a ajuns să folosească cardurile de credit pentru a face față facturilor. La un moment dat, veniturile sale au scăzut la doar 10.000 de dolari pe an, iar situația financiară a devenit insuportabilă.
"Dintr-o dată, podeaua s-a rupt sub picioare. Facturile au fost scăpate de sub control. Foloseam cardurile de credit să supraviețuiesc", povestește ea, citează newsbucuresti.ro. La finalul lui 2023, Kristen a declarat oficial falimentul, în timp ce creditorii și-au recuperat o parte din datorii.
Notează publicația, conform statisticilor, că falimentul băneasc a devenit o problemă tot mai frecventă în Europa și America de Nord, pe măsură ce costurile și presiunea financiară se intensifică. De exemplu, în Marea Britanie, falimentul personal afectează în special oamenii obișnuiți care lucrează pe cont propriu sau antreprenorii, fiind mai predispuși decât femeile să declare faliment, spun experții. În plus, unele cazuri de profil înalt au atras atenția publicului, precum cele ale vedetei Katie Price sau ale jochetilor Frankie Dettori și Boris Becker, ale cărui active au fost confiscate pentru recuperarea datoriilor.
Specialistul Adam Stephens, de la firma S&W, susține că fiduciarii pot confisca rapid accesorii de lux sau alte bunuri valoroase ale debitorilor, dacă este considerat necesar. În cazul fostului sportiv Boris Becker, de exemplu, trofeele de la Wimbledon au fost confiscate în cadrul falimentului său.
În cazul familiei lui Susan, ea a fost forțată să-și vândă casa pentru a-și plăti datoriile, după ce afacerea de retail a familiei s-a prăbușit în 2009. Conform spuselor sale, a fost nevoie să se mute într-o locuință în chirie și să-și reducă drastic cheltuielile pentru a face față crizei, relatează newsbucuresti.ro. Cu toate acestea, ea recunoaște că încă nu poate obține un credit ipotecar după mai mult de 15 ani de la faliment.
Specialista britanică Louise Brittain, partener la firma Azets și veterana în insoventă, afirmă că procesele sunt foarte complexe, mai ales în cazul activelor internaționale ale persoanelor cu avere netă ridicată. Ea încearcă, în general, să confiste activele "neesentiale" ale debitorilor, precum bunurile de lux. În cazul lui Boris Becker, au fost confiscate trofee de tenis, iar în alte cazuri, accesorii de lux sau bunuri de valoare pot fi confiscate chiar pe loc, dacă este necesar.
Un alt caz, menționat de aceasta, este și cel al Zehrei Dogan, o femeie din Olanda, care a pierdut casa în urma falimentului. Ea și familia au trecut de la o viață de milionari la una de trai modest, în condiții dificile, după ce afacerea soțului său din IT a acumulat datorii de peste 1 milion de dolari. Conform relatărilor, zece ani mai târziu, povestea ei rămâne încărcată de rușine și judecată socială, relatează News București.
Conform acestor experiențe, se poate observa că falimentul personal nu este doar un eșec financiar, ci și o povară emoțională și socială foarte grea, iar stigmatul legat de acest proces afectează în special persoanele obișnuite, în timp ce mecanismele legale și industria de insolvență rămân adesea tabu în discuție.