România, Polonia și Ungaria înfruntă companiile Pfizer și BioNTech în instanță
România, Polonia și Ungaria au intrat într-o etapă crucială a unei dispute legale cu companiile farmaceutice Pfizer și BioNTech, referitoare la contractele semnate în timpul pandemiei pentru vaccinul anti COVID-19. Informațiile au fost prezentate de Mediafax, care subliniază că litigiile se desfășoară la Bruxelles și implică sume uriașe, estimate la miliarde de euro, pentru doze de vaccin care nu au fost livrate sau plătite.
👉 Stadiul proceselor și programările audierilor
Instanța va lua o decizie în următoarele săptămâni cu privire la cazurile ce îi implică pe România și Polonia, în timp ce audierea separată pentru Ungaria este deja programată. Conform Euractiv, conflictele au apărut după ce aceste țări au refuzat livrările suplimentare, motivându-se prin căderea cererii și stocurile existente.
Judecătorii ar putea decide „până la sfârșitul lunii martie” dacă România, Polonia și Ungaria mai au obligația legală de a plăti pentru dozele comandate, chiar dacă nu intenționează să le utilizeze. Aceste procese reflectă tensiunile dintre statele membre și marii jucători din industria farmaceutică, dar și întrebări privind modul în care Uniunea Europeană a gestionat achizițiile comune de vaccinuri.
👉 Contextul contractelor și implicațiile financiare
Contractele au fost încheiate în contextul unei crize sanitare acute, când cererea era extrem de mare. Un oficial european a subliniat că „nu se întrevedea sfârșitul pandemiei” și a menționat că „fiecare stat membru era liber să decidă dacă încheie un contract, sau dacă se retrage”. Cu toate acestea, ulterior, unele guverne au realizat că nu mai au nevoie de volumele solicitate.
În cazul României, autoritățile au suspendat livrările a aproximativ 28 de milioane de doze, valorând peste 600 de milioane de euro. Polonia ar putea fi nevoită să plătească aproape 1,4 miliarde de euro, în timp ce Ungaria se confruntă cu pretenții de zeci de milioane. Reprezentanții României afirmă că acordurile „trebuie privite prin prisma dreptului contractual aplicabil și a legislației UE” și consideră că situația reflectă „campania mai amplă a Pfizer de a exercita presiuni asupra țărilor UE în ceea ce privește livrarea contractelor de vaccinuri împotriva COVID, chiar dacă situația sau nevoile obiective de sănătate publică s-au schimbat drastic”.
