Oamenii de știință descoperă un posibil factor al sindromului oboselii cronice, ascuns adânc în creier
În 2024, oamenii de știință au descoperit primele dovezi directe ale unui „sistem de eliminare a deșeurilor” intern, ascuns profund în creierul și măduva spinării umane. Acum, cercetătorii din Australia suspectează că acest sistem ar putea influența simptomele unei afecțiuni debilitante care afectează milioane de oameni din întreaga lume. Cercetarea preliminară a fost publicată în revista Frontiers in Neuroscience, potrivit sciencealert.com.
👉 Sindromul oboselii cronice și legătura cu sistemul de eliminare a deșeurilor
Sindromul oboselii cronice, cunoscut uneori și sub denumirea de encefalomielită mixtă (ME/CFS), a fost neglijat de sistemul medical timp de decenii și nu are, încă, o cauză sau un tratament cunoscut. Istoric, experții în sănătate au presupus că, atunci când pacienții se plâng de oboseală extremă, „ceață cerebrală” sau simptome persistente asemănătoare gripei, totul era în mintea lor, deoarece nu a fost găsită nicio altă explicație. Totuși, în ultimii ani, oamenii de știință au descoperit markeri biologici „neambigui” ai ME/CFS în gene, lichidul spinal, sânge și microbiomul intestinal al pacienților.
Mai mult, multe dintre aceste indicii sunt legate de sistemul imunitar sau inflamație, indicând probleme de sănătate sistemice. Cercetătorii de la Universitatea Griffith din Australia suspectează acum că un sistem de canalizare defect din creier ar putea fi chiar rădăcina problemei. „Acest studiu este primul care demonstrează afectarea funcției glifmatice în ME/CFS utilizând imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), oferind o explicație mecanistică pentru modificările inflamatorii raportate de alte echipe australiene și internaționale,” spune neuroimunologul Kiran Thapaliya. „Aceasta sugerează că disfuncția în sistemul natural de curățare al creierului ar putea fi un factor cheie al acestei condiții.”
👉 Rolul sistemului glifmatic în eliminarea toxinelor creierului
Cercetarea este mică și preliminară, dar ipoteza este logică. Sistemul glifmatic este o nouă frontieră în fiziologia umană, iar neurosciențificii abia încep să analizeze complexitatea acestuia. În prezent, majoritatea cunoștințelor noastre despre acest sistem se bazează pe cercetări efectuate pe șoareci, dar se pare că eforturile de reciclare ale creierului sunt cele mai active în timpul somnului. Aceasta pare a fi perioada când produsele toxice sau celulele moarte sunt eliminate din creierul mamiferelor, fiind transportate de „valuri” de lichid cefalorahidian.
Aceste pulsuri de lichid par a fi pompați de o rețea de instalații obscure care încă iese la iveală. În oameni, cercetătorii încep să asocieze problemele sistemului glifmatic cu declin cognitiv, probleme de memorie, probleme musculo-scheletice și psihoză. Acesta este primul studiu care investighează o legătură cu ME/CFS. În investigațiile preliminare, Thapaliya și colegii săi au scanat creierul a 31 de participanți cu ME/CFS și l-au comparat cu cel al 27 de controale sănătoase.
Imaginarea directă a sistemului glifmatic nu este o sarcină simplă, motiv pentru care rețeaua de eliminare a deșeurilor ne-a evitat atât de mult timp. De obicei, este nevoie să se injecteze un „tracer” în lichidul cefalorahidian al unei persoane printr-o procedură invazivă, astfel încât să poată fi imaginat în timp ce curge prin pasajele secrete ale sistemului. Dar cercetătorii de la Griffith au ales o altă abordare. Au folosit o tehnică non-invazivă care estimează funcția glifmatică, măsurând cauza de difuzie a lichidului cefalorahidian în canale mici care înconjoară vasele de sânge din creier.
Aceasta este mai puțin directă și precisă, dar poate fi utilizată non-invaziv pentru a evalua scanările IRM. Această tehnică a sugerat deja modificări ale fluxului glifmatic la pacienții cu boala Parkinson, Alzheimer, probleme de tensiune arterială și scleroză multiplă. Cercetătorii din Australia au descoperit acum că scanările cerebrale ale pacienților cu CFS/ME arată, de asemenea, semne de reducere a funcției glifmatice. Mai mult, această disfuncție este observată doar în emisfera dreaptă a creierului, nu în cea stângă. „Această asimetrie hemisferică,” notează autorii studiului, „a fost raportată anterior la pacienți cu epilepsie de lob temporal, boala Parkinson și scleroză laterală amiotrofică (ALS).”
Interesant este că, cu cât pacienții cu CFS/ME au mai mari probleme de somn sau concentrare afectată (denumită „ceață cerebrală”), cu atât mai mari sunt semnele de disfuncție glifmatică în emisfera lor dreaptă. Sonya Marshall-Gradisnik, directorul Centrului Național pentru Neuroimunologie și Boli Emergente de la Griffith, explică că aceste scanări cerebrale întăresc „noțiunea că somnul joacă un rol critic în menținerea sănătății creierului.”
„Sperăm că rezultatele pot deschide calea pentru un diagnostic mai bun prin utilizarea procedurilor non-invazive și, în mod important, pentru tratamente viitoare pentru pacienți,” adaugă ea. Din păcate, constatările studiului nu pot dezvălui de ce disfuncția glifmatică ar putea să apară doar în emisfera dreaptă sau cum ar putea influența simptomele CFS/ME. Dar, dacă sistemul de eliminare a deșeurilor al creierului nu elimină eficient produsele toxice, aceasta ar putea agrava inflamația în sistemul nervos central, ducând la simptome neurologice. Aceasta este aproximativ aceeași argumentație pentru care sistemul glifmatic poate fi perturbat la persoanele cu Alzheimer sau boala Parkinson.
Este nevoie de mult mai multe cercetări pentru a înțelege sistemul glifmatic în creierele umane și modul în care perturbarea acestuia poate conduce la diferite boli. Cu toate acestea, descoperirea sa ar putea schimba complet domeniul neuroștiinței. Deșeurile cerebrale se dovedește a fi o comoară neurologică.
Studiul este publicat în Frontiers in Neuroscience. Acest articol a fost verificat pentru acuratețe de Michael Irving și editat de Peter Dockrill.