Creștere alarmantă a numărului persoanelor fără adăpost în București

Creștere alarmantă a numărului persoanelor fără adăpost în București

Numărul oamenilor fără adăpost din București a crescut considerabil în ultimii patru ani. Conform datelor furnizate de Primăria Municipiului București (PMB), persoanele fără adăpost s-au dublat, ajungând să existe aproximativ 1.500 de indivizi în prezent. Aceștia pot fi observați frecvent pe străzi, în special în zona centrală, dar și pe băncile din parcuri sau în mijloacele de transport în comun.

Datele oficiale arată că, în 2020, în evidențele DGASMB (Direcția Generală pentru Asistență Socială a Municipiului București) figureau 880 de persoane fără adăpost. În 2021, acest număr a crescut la 1.400, iar în octombrie 2023 s-a ajuns la 1.686 de persoane identificate. Este important de menționat că aceste cifre reprezintă numărul de persoane înregistrate la recenzări sau alte evaluări, iar estimările actuale arată o medie de 1.500 de persoane fără adăpost.

PMB identifică mai multe cauze pentru această creștere semnificativă. Printre acestea se numără migrarea din mediul rural în urban, ruperea legăturilor de familie, lipsa locuințelor sociale și situația materială precară. Irina Zamfirescu, cunoscută pentru implicarea sa în acest domeniu, afirmă că mulți oameni părăsesc zonele rurale din cauza sărăciei, mutându-se în București în speranța unei vieți mai bune.

Recensământul persoanelor fără adăpost este un proces complicat, iar lipsa datelor pe termen lung face compararea dificultoasă. Multe dintre persoanele fără adăpost evită autoritățile de asistență socială din teama de a fi supuse unor măsuri legale. De exemplu, o femeie care locuia fără forme legale a menționat că îi este frică de implicarea protecției sociale, având în vedere că, uneori, copiii le sunt preluați din familiile lor.

Pentru a combate această problemă, organizațiile non-guvernamentale, cum ar fi Parada și Carusel, au reușit să câștige încrederea persoanelor fără adăpost și oferă sprijin real. Totuși, disparitățile sociale din România persistă, astfel că cei săraci devin și mai săraci, în contextul inflației și al creșterii prețurilor. Multe localități nu dispun de un adăpost de noapte, motiv pentru care mulți preferă să se deplaseze în București.

Un exemplu elocvent este cazul unei familii din Teleorman, care a încercat să se întoarcă la țară, dar s-a confruntat cu dificultăți financiare în comunitatea locală. Toate aceste aspecte subliniază complexitatea problemei persoanelor fără adăpost și necesitatea unor soluții eficiente.