Îmbrâncită de politicieni, România a plonjat într-o gaură neagră din care va mai ieşi extrem de greu, explică Mihai Mitrică, directorul Asociaţiei Editorilor, într-un interviu acordat News.ro. Politicile succesive ale guvernelor, orientate împotriva educaţiei şi a culturii, au dus la consecinţe catastrofale care au depăşit sfera teoriei şi s-au revărsat în viaţa politică, economică şi socială. Impactul teoriilor conspiraţioniste şi lipsa de productivitate sunt două dintre aceste efecte. Abandonaţi de stat, părinţii caută soluţii disperate individuale, iar acest lucru se vede în ascensiunea puternică a pieţei de carte pentru copii, potrivit News.ro. România e pe ultimul loc în Uniunea Europeană la consumul de carte, spune Mihai Mitrică. Cu o piaţă de doar 60 de milioane de euro pe an, suntem la egalitate cu Bulgaria, care are o populaţie de trei ori mai mică. Ungaria, care are jumătate din populaţia României, are o piaţă de 110 milioane de euro pe an. Tot publicul care frecventează librării, biblioteci şi târguri de carte – adică populaţia care citeşte – este de 1,3 milioane de oameni, adică aproximativ 7% din totalul locuitorilor. Mediul rural şi urbanul mic lipsesc cu desăvârşire, mica piaţă de carte fiind restrânsă la Bucureşti (care are jumătate din cota de piaţă) şi încă 4-5 oraşe mari, majoritatea din Transilvania. Aceste realităţi, pe care şi Guvernul Bolojan le ignoră aşa cum au făcut şi guvernele anterioare, se transpun în explozia de popularitate a teoriilor conspiraţioniste, în faptul că avem cea mai mare pondere a tinerilor „neets“ (dispăruţi de pe radarul autorităţilor pentru că nu sunt nici în sistemul de învăţământ, nici angajaţi, nici în formare profesională) şi care sunt destinaţi a deveni o povară pentru stat, pentru că nu ştiu şi nu pot produce nimic. Directorul Asociaţiei Editorilor din România avertizează că piaţa de carte este în continuă scădere, volumul vânzărilor se reduce, iar în curând aproape că nu vor mai exista librării – care oricum au dispărut din rural şi oraşele mici. Mihai Mitrică are câteva soluţii pentru a opri acest regres catastrofal al poporului român, iar prima dintre ele este – banal – respectarea legilor deja în vigoare. Întregul interviu acordat News.ro de Mihai Mitrică, directorul Asociaţiei Editorilor din România, în rândurile de mai jos: „51% dintre tinerii din marile oraşe spun că n-au citit nicio carte în ultimul an. Imaginaţi-vă care e situaţia în urbanul mic şi în mediul rural! Aproximativ 1,3 milioane de oameni merg la biblioteci, în librării, la târguri de carte într-un an, în România. Adică 7% din populaţie“ Matei Udrea: Bună ziua, domnule Mihai Mitică, vă mulţumesc pentru amabilitatea de a-mi acorda acest interviu. O să întreb cu o întrebare abruptă: dumneavoastră, în calitatea pe care o aveţi, dispuneţi de mai multe date decât au oamenii de rând şi v-aş întreba cât mai citesc, de fapt, românii? Mihai Mitrică: Simplu, cel mai puţin din toată Uniunea Europeană! Suntem ţara în care se consumă, într-un an, carte de circa 60 de milioane de euro, aici referindu-ne la titlurile care se promovează prin librării. Şi dacă mai adăugăm manuale, ediţii de chioşc, auxiliare şcolare, ajungem la 100 de milioane de euro. Astea sunt încasările editurilor din vânzare de carte într-un an de zile, în România. Spre comparaţie, Bulgaria, care are o populaţie de aproape trei ori mai mică decât România, are o piaţă de carte la fel, deci tot 60 de milioane de euro. Iar în Ungaria, care are jumătate din populaţia României, piaţa de carte este undeva, la 110 milioane de euro. Matei Udrea: Deci, aproape dublu! Cum vă explicaţi situaţia asta? Mihai Mitrică: Explicaţiile sunt multe. Au toate legătură cu banii şi dezinteresul cras al autorităţilor centrale de a rezolva orice fel de problemă în domeniul culturii şi educaţiei, altfel decât prin tăierea de fonduri! În România, începând din anii 1980, sub pretextul că vrem să plătim datoriile externe pe care nu ne obliga nimeni să le plătim în avans, investiţiile în cultură şi în educaţie au fost drastic limitate. Cred că mulţi ne amintim cum teatrele mergeau şi jucau în sălile de mese ale întreprinderilor ca să obţină ceva, fie produse, fie nişte bani cu care să plătească chenzina. Scalat la nivelul întregii ţări, asta a dus la o prăbuşire a investiţiilor în educaţie şi în cultură. O situaţie care s-a agravat şi mai mult după 1990. De ce spun asta? Pentru că, bunăoară, la începutul lui 1990 aveam, cred, 1.300 de librării în România, pentru ca acum, în 2025, să rămânem cu vreo 250. Tot atunci, la începutul lui 1990, aveam vreo 19.000 de biblioteci publice, ca acum să rămânem la vreo 8.300. Şi, dacă e să ne gândim la modul în care arăta educaţia atunci, cred că putem spune fără niciun fel de marjă de eroare că nu aveam 50% analfabeţi funcţional la 15 ani, aşa cum avem acum.