Ministrul Daniel David a transmis un mesaj cu privire la măsurile de criză adoptate pentru educație-cercetare în Legea fiscal-bugetară propusă de Guvern. „Dragi oameni ai educației, Trăim o situație de criză pe care niciunul dintre noi nu și-a dorit-o. O situație din care putem ieși doar împreună, prin solidaritate și cu acțiuni raționale și decente. O facem pentru noi dar, mai ales, pentru viitorul copiilor noștri. Indiferent ce vi se spune, trebuie să știm, la modul serios, că țara se află în criză, iar dacă nu luăm aceste măsuri de eficientizare la nivel de țară și altele care vor urma, din septembrie avem dificultăți cu plata salariilor/pensiilor/burselor în toate sectoarele. Dar în toată această situație gravă, avem acum șansa ca și în educație să schimbăm o paradigmă educațională pe alocuri greșită și să construim una mai sănătoasă! Într-adevăr, Premierul a spus că acest Guvern este unul de sacrificiu, lucru reiterat și de mine pentru acest mandat la educație-cercetare. Dar dacă tot este de sacrificiu, atunci să merite! Trebuie să renunțăm și în educație-cercetare la paradigmele vetuste cu mecanisme ascunse, neperformante și inechitabile. Asta nu înseamnă, așa cum se tem unii, că se distruge sistemul de educație, ci că renunțăm la un sistem cu mecanisme vetuste, construind o nouă paradigmă a unei educații raționale, decente, performante și echitabile! Să nu uităm că suntem cu toții aici, decidenți, practicieni în educație, oameni ai educației pentru un singur țel, acela de a educa și de a forma elevii și studenții. Ei sunt rațiunea noastră profesională, umană, iar binele și viitorul lor trebuie să ne ghideze în decizii și în acțiuni. Eu cunosc bine sistemul educațional (preuniversitar/universitar) și de cercetare și știu cum se vede și din interior, dar și din exterior. Așa că înțeleg distorsiunile ambilor actori, din interior și din exterior, care se exprimă frenetic în aceste zile și încerc să le corectez. Pentru toți aceia care alegeți să fiți parte din această construcție nouă și sănătoasă, dar și pentru toți cei care pentru, în mod direct sau indirect, sistemul de educație este parte din viața voastră, încerc să explic cele mai importante decizii de astăzi, pentru a vă feri de manipulări (colegii mei din minister vor începe implementarea treptată a acestor reglementări în sistem, în colaborare cu toți cei responsabili): 1. Aceste măsuri au fost luate într-un context grevat de (1) raționalitate – să rămânem în jurul limitelor unor repere europene și (2) decență – cât își permite acum țara în criză și cu reîntoarcerea resurselor (financiare) în timp în sistem, astfel: * Pe termen scurt: în educație-cercetare nu dăm oameni afară și nu scădem salariile; * Pe termen mediu: punctul de start pentru profesor debutant/asistent univ. va fi salariul mediu brut pe economie și vom asigura echivalența salarială a CSII/CSI cu conf./prof. univ.; * Pe termen lung: nu mai prorogăm 1% din PIB pentru cercetare și 15% din bugetul general consolidat (pe cheltuieli) pentru educație. 2. Creșterea normei se va face din ore libere – avem peste 30 000 de norme didactice în sistem care nu sunt prinse în regim de titularizare/viabilitate/continuitate -, așa că nu se vor opri contracte de muncă în derulare. Nimeni nu își va pierde locul de muncă și vom trata fiecare situație specifică, acolo unde este cazul, în interesul cadrului didactic/elevului și al sistemului de educație. 3. Creșterea normei de lucru în activitatea directă cu copiii (norma didactică – litera a, art. 207 din Legea 198/2023) se face în medie de la 3.6 la 4 ore din cele 8 ore zilnice, crește adică, în medie, cu 24 de minute zilnic! Iar asta ne situează tot sub media europeană a normei didactice. Această creștere este temporară, valabilă pentru un ciclu de studiu (4 ani), pentru a-i analiza și impactul, iar profesorii cu vechime și performanți își vor putea deduce din timpul de lucru de 8 ore (literele b-f, art. 207 din Legea 198/2023). În fine, pentru a susține această tranziție, activitățile legate de ‘dirigenție’, de examenele naționale (evaluare națională și bacalaureat) și pregătirea pentru olimpiade rămân ca până acum, neincluse în normă, și se vor plăti separat. * Art. 207 din Legea 198/2023 – (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, și cuprinde: (a) activități didactice de predare-învățare-evaluare și de instruire practică și examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învățământ, de pregătire pentru evaluări/examene naționale și/sau pentru obținerea performanței educaționale, precum și de învățare remedială; (b) activități de pregătire metodico-științifică, activități de dezvoltare a curriculumului la decizia elevului din oferta școlii, în acord cu nevoile elevilor; (c) activități de educație, mentorat și alte activități complementare procesului de învățământ; (d) activități de management al clasei; (e) activități specifice elaborării, implementării și evaluării proiectelor educaționale; (f) activități de sprijin pentru persoanele care ocupă funcția didactică de profesor itinerant și sprijin în cadrul CJRAE/CMBRAE. 4. Chiar cu această creștere de 2 ore/săptămână, din cele peste 30.000 de norme didactice libere, multe rămân pentru plata cu ora, dar, în timp, cât mai multe din acestea trebuie scoase transparent la concursul de titularizare (care, în prezent, se desfășoară acum așa cum a fost planificat). Însă plata cu ora în sistemul preuniversitar trebuie să fie definită rațional și decent. În prezent nu se raportează la tot timpul de lucru și are o valoare prea mare față de ora din norma de bază (inclusiv în comparație cu domeniul universitar și, pe alocuri, al sănătății). Nu este nimeni obligat să o facă, iar cine va dori, trebuie să știe că valoarea acesteia este una corectă și cât își permite acum domeniul. 5. Da, munca în educație nu este ușoară! Sigur, alții ne spun că nu este ușoară nici în alte domenii (ex.: cu bolnavii în sănătate) și că noi avem, totuși, în preuniversitar 62 de zile lucrătoare (plătite) de concediu anual. Însă eu, ca ministru, știu dificultatea muncii noastre și apreciez fiecare efort pe care colegii noștri de la catedră îl fac. 6. Degrevarea funcțiilor de conducere va trebui să meargă, depinzând de mărimea unității și a funcției de conducere, până la 50%. Cred că oricine din această categorie poate avea măcar 2 ore de activități didactice pe zi, pentru a nu pierde legătura cu copiii și actul didactic! În prezent, aproximativ 70% dintre cei aflați în funcții de conducere, cu degrevări în medie de 64% (dar cu păstrarea salariului), își iau oricum plata cu ora. a) Aici, da, modelele europene presupun profesionalizarea funcțiilor de conducere. Va trebui să discutăm ce model dorim în țară, iar din anul școlar 2026 – 2027 să-l și implementăm. b) La sfârșitul anului 2025, voi demara concursurile pentru directorii de unități școlare și vom reorganiza ‘inspectoratele’, astfel încât, din 2026 – 2027, să începem cu un nou model. E parte din viziune și, cu ajutorul profesioniștilor din educație, o vom implementa. 7. Noile limite minime/maxime pentru numărul de copii dintr-o clasă se află și în alte practici europene, iar aceste limite sunt similare cu ceea ce aveam în țară între 2011 – 2020 (și pe alocuri chiar mai bine); practic, nu cred că este o problemă majoră să avem cu 1 – 2 bănci mai mult în unele clase, considerând dificultățile existente. Limitele nesustenabile aduse în 2023 au creat nu doar multe norme didactice, ci și multe clase care grevează și infrastructura școlară. Da, reducerile privind numărul de copii în clasă, acolo unde există cazuri de copii cu cerințe educaționale speciale, rămân valabile, inclusiv pentru minorități și pentru celelalte condiții specificate în lege. Iar reducerea acestor limite minime/maxime trebuie să rămână un deziderat, gândit, însă, în limite realiste și cu implicații psihopedagogice, pe măsura creșterii bugetului și dezvoltării infrastructurii. 8. Pragul nou mai ridicat pentru statutul de personalitate juridică nu schimbă nimic în ceea ce privește unitatea școlară și orientarea ei către nevoile profesorilor și elevilor (ex.: contractele de muncă, locul de desfășurare a activităților educaționale etc.). Școala devine arondată formal uneia cu personalitate juridică, doar dispare poziția de director, dar persoana rămâne titulară în sistem. Reglementările legate de numărul unităților școlare per UAT rămân valabile. 9. Bursele în sistemul preuniversitar sunt normalizate pentru a evita distorsiunile din ultimii ani, în care școala de devenit adesea o fabrică de note pentru bani! Dacă nu interveneam acum, mai ales în zona burselor de merit, cred, sincer, văzând unele reacții din sistem, că școala nu mai putea fi salvată de ea însăși. În ultimii ani am adus în școală ‘ethosul banilor’ prin ‘bursiadă’, iar aici nu mă aveți partener. Dacă îl mai continuam o vreme și nu interveneam acum, nu-l mai puteam stopa, distrugând ‘ethosul educației’, care ne spune că într-un sistem gratuit și obligatoriu de învățământ copiii trebuie să vină la școală, văzând școala cu plăcere, ca modalitate de succes social. Bursele/premiile au alte funcții, așa cum le propunem aici și unde mă aveți partener: 1. Copiii care au nevoie să fie ajutați să poată să vină la școală, vor fi ajutați! Într-adevăr, prin burse sociale, copiii care au nevoie vor fi susținuți pe tot parcursul anului pentru a putea participa la școală (inclusiv, bursele pentru mamele minore). 2. Meritul va fi merit! Aici bursele de merit sunt situații de excepție într-un sistem de învățământ gratuit și obligatoriu și vor acoperi maximum 15% dintr-o clasă, cu nota 9 ca limită. 3. Bursele tehnologice angajate în programele de pregătire profesională vor continua. 4. Excelența olimpicilor va fi onorată prin premii: rămân neschimbate ca tipologie, dar cu valori ușor crescute. Spre exemplu, o mențiune internațională va avea valoarea lunară, timp de 12 luni, a unei burse de merit, iar premiile I, II și III, obținute la nivel internațional, sunt premiate în țară cu valori între 4.000 – 2.000 EUR (putând acoperi mult mai multe burse lunare de merit, timp de cel puțin un an). În fine, olimpicii sunt eligibili și pentru celelalte categorii de burse – sociale și merit – și își păstrează avantajele la înscrierea la liceu și la facultate. Așadar, pentru un demers voluntar, susținerea financiar-instituțională este una pe care o consider adecvată, în condiții de criză financiară. 10. Fondul de burse în învățământul universitar, cu toată redimensionarea de acum, va fi în 2025 – 2026 mai mare decât în 2022 – 2023! Acum, în criză, nu putem însă ține pasul cu creșterile, poate bine intenționate, dar complet nesustenabile din 2023 – 2024/2024 – 2025 și nu le putem acoperi, așa cum sunt de altfel cele mai multe practici în lume, decât pentru perioada studiilor (nu oprim, însă, universitățile care doresc/își permit să le acopere tot anul). Dar vom căuta modalități complementare pentru susținerea studenților, inclusiv prin discuții cu organizațiile studenților. De altfel, măsura este una temporară, pentru un ciclu de studiu de 3 ani, urmând în acest timp să căutăm un mecanism de finanțare mai bun (ex.: deoarece bursa este neimpozitată, referința nu poate să fie salariul minim brut, ci, așa cum s-a propus acum, salariul minim net). În fine, atenție, studenții doctoranzi cu bursă nu sunt afectați în niciun fel, aceștia având o componentă continuă de cercetare în cadrul activităților lor! Vă invit pe toți să implementăm împreună aceste mecanisme raționale și decente cu scopul de a avea o educație de calitate și dinamică. Alergarea după norme și burse ca scopuri în sine ne îndepărtează de educația de calitate și blochează ancorarea acesteia în dinamica lumii de astăzi. Spre exemplu, orice schimbare în educație pe linia lumii în care trăim – ex.: prin noi discipline, noi conținuturi, noi metode etc. – se blochează prea des de rezistența normelor, iar notele nu mai stimulează dezvoltarea de competențe, ci susțin ‘bursiada’.