Sărutul poate mărturisi iubirea, pasiunea, dorinţa, prietenia, încrederea, respectul, veneraţia, recunoştinţa, dar şi trădarea sau ipocrizia. Este pasional, părintesc, filial, frăţesc, prietenesc, oficial sau formal. Este legal sau interzis, e dat cu plăcere sau furat, e cerut sau chiar bine vândut. Se estimează că în viaţa noastră primim 25.000 de săruturi, în total petrecem câteva săptămâni din viaţă sărutându-ne, majoritatea persoanelor se apleacă spre dreapta când sărută, doua treimi dintre oameni ţin ochii închişi, iar un minut de sărutări consumă 26 de calorii. De asemenea, se pare că bărbații care îşi sărută partenerele dimineața, înainte de a pleca la muncă, au un salariu mai mare decât cei care sar peste acest gest. Antropologii au ajuns la concluzia că obiceiul sărutului este legat de supravieţuirea speciei, iar chimiştii şi biologii care au analizat în detaliu reacţiile chimice declanşate de sărut, afirmă fie că ar fi echivalentul unui vaccin natural sau a unui drog care face creierul să secrete aceiaşi neurotransmiţători ca şi în cazul în care sărim cu paraşuta, facem bungee jumping sau alergăm, fie că, dimpotrivă, ar fi un focar de boli. Dar, dincolo de statistici, sărutul rămâne în primul rând un gest romantic şi apoi un bun remediu natural, împotriva stresului şi a ridurilor, pentru a îmbunătăţi circulaţia şi ameliora durerile. Aşa se explică de ce atunci când mamele îşi sărută copiii care se lovesc, durerea pare că începe să dispară. Sărutul de veneraţie. Se pare că sărutul a fost introdus în viaţa publică de romani care sărutau statuile zeilor ca o formă de veneraţie religioasă, dar şi inelele sau robele conducătorilor, ca semn de supunere. Sărutul pe obraz era o formă de salut sau semnul oficial al încheierii unui contract. Împăratul roman Tiberius a interzis însă sărutul, în încercarea de a împiedica răspândirea unei boli numite „mentagra”, care îi desfigura pe cei afectaţi. Şi în Grecia antica, poziţia în societate dicta modul în care era permis sărutul: pe obraz sau pe gură pentru cei de acelaşi rang, împăraţilor li se sărutau picioarele, iar superiorilor li se săruta mâna. Cu un sărut pe gură se încheiau şi rugăciunile în faţa lui Dumnezeu. Obiceiul s-a păstrat până astăzi: oamenii sărută Evanghelia, crucifixul, icoanele şi moaştele sfinţilor. Papii dădeau sărutul pământului pentru a transmite binecuvântarea lui Dumnezeu. Gestul e păstrat şi astăzi în vizitele papale. Iar, pentru sportivii învingători sărutul pământului este un semn al victoriei şi recunoştinţei. Sărutul mirilor ca simbol al dragostei eterne îşi are originea tot la romani. În ceremoniile căsătoriilor religioase, sărutul mirilor este un simbol al uniunii spirituale, al dragostei, al armoniei şi al prosperităţii. Este celebră sculptura lui Auguste Rodin din 1889, Sărutul, şi tot celebre sunt şi Sărutul lui Constantin Brâncuşi din 1908 sau un alt sărut în piatră, cel al lui Antonio Canova – Psyche şi Eros îmbrăţişându-se şi sărutându-se. Celebre sunt şi cele conturate în culoare, de pictori la fel de celebri: Gustav Klimt – Sărutul (1908), Edvard Munch – Sărutul (1897) Marc Chagall – Ziua de naştere (1915), René Magritte – Îndrăgostiții (1928) sau Pablo Picasso – Sărutul (1969). Primul sărut de pe marele ecran a avut loc în 1896, în filmul “The Kiss”, avându-i drept protagonişti pe May Irwin şi John Rice. Filmul de doar 47 de secunde a fost realizat de inventatorul Thomas Edison şi a iscat un mare scandal la acea vreme.