Misiunile pe motociclete sunt o tactică din ce în ce mai populară pe frontul războiului din Ucraina, soldații ruși urmărind să provoace cât mai multe distrugeri posibil înainte de a fi uciși sau capturați. „Zburând” peste stepă cu 80 km/h pe motociclete chinezești ieftine, obiectivul lor este să spargă apărarea ucraineană și să provoace haos în spatele liniilor inamice, potrivit unui reportaj The Times. Dar puțini vor reuși vreodată. Majoritatea sunt uciși de drone sau de focul de artilerie. Unii se autodistrug împotmolindu-se în câmpul de cratere de obuze. Speranța de viață a celor care supraviețuiesc călătoriei nu este prea mare, fiind deseori blocați și înconjurați de inamici. „Practic, este o misiune sinucigașă”, a spus Ievhen, locotenent-căpitan în brigada 28 a Ucrainei. „Pentru că nu se mai întorc niciodată.” Cu toate acestea, aceste atacuri de cavalerie din ultima vreme — ceea ce armata rusă numește „caii săi de fier” — reprezintă o caracteristică din ce în ce mai importantă a strategiei militare a Moscovei, ca răspuns la omniprezența dronelor, care adună până la 70% din totalul victimelor. Începutul verii a adus o intensificare a acțiunilor ofensive. Forțele rusești efectuează în prezent peste 200 de atacuri de-a lungul liniei frontului în fiecare zi, de peste două ori mai mult decât în ​​aprilie. Dintre acestea, aproximativ 40% au loc în jurul Pokrovskului — una dintre ultimele fortărețe ucrainene din regiunea Donbas — și al orașului apropiat Torețk, ambele fiind mult timp un obstacol în calea ambițiilor Rusiei de a cuceri regiunea în întregime. Acum aproximativ trei luni, motocicletele au apărut pentru prima dată pe porțiunea frontului din jurul Torețkului, pe care Ievhen, în vârstă de 33 de ani, și brigada sa, îl au sub control din noiembrie 2022. În câteva săptămâni, atacurile motocicletelor au devenit un fenomen zilnic, în care între zece și 20 de motocicliști, răspândiți pe o lățime de aproximativ 400 de metri, operau. Din cauza vitezei și a grupării lor dispersate, sunt dificil de interceptat, necesitând un nivel ridicat de îndemânare din partea piloților de drone care îi urmăresc. Însă zona de „ținut al nimănui” este atât de vastă aici încât, de obicei, doar aproximativ un sfert dintre ei reușesc să o traverseze. Cei care o fac încearcă de obicei să vizeze echipajele inamice de drone și mortare, care sunt mai puțin bine înarmate decât infanteriștii obișnuiți, și să provoace cât mai multe pagube înainte de a fi în cele din urmă lichidați sau capturați, a spus Ievhen. „Dar nu e moarte inutilă”, a spus el. „Dacă repetă acest proces iar și iar, în cele din urmă ne vor suprasolicita capacitățile, pentru că va trebui să cheltuim mult timp și resurse căutându-i pe cei care reușesc să treacă prin asta. Îi ajută să cucerească mai mult teritoriu.” Rusia a început să folosească motocicletele anul trecut, inițial ca o inițiativă la nivel local, în rândul anumitor regimente care se confruntau cu pierderi mari în raidurile tradiționale de infanterie, în care grupurile de soldați care se mișcau încet deveneau ținte ușoare pentru focul inamic. Ideea a prins, iar utilizarea lor a fost integrată oficial în tacticile de asalt ale armatei, unele unități primind acum antrenament specializat pentru motocicliști. În aprilie, ministerul rus al Apărării a publicat o înregistrare video în care apare un parașutist cu o armă pe umăr, mergând pe o pistă de motocross, în timp ce explozii se auzeau în jurul său. Ministerul intenționează să echipeze peste jumătate din forțele sale de infanterie cu motociclete, precum și cu alte vehicule ușoare, cum ar fi ATV-uri și buggy-uri, conform unor documente văzute de Frontelligence Insight, o agenție de informații open-source ucraineană. Ucraina începe, de asemenea, să folosească din ce în ce mai mult motocicletele, deși mai ales ca mijloc de transport al trupelor către și de la front. Spre deosebire de motocicletele ușoare de teren importate din China pe care le folosește Rusia, acestea sunt adesea vehicule electrice fabricate în Ucraina, care fac mai puțin zgomot, permițând motociclistului să audă zumzetul unei drone care se apropie. Cu toate acestea, motocicletele rămân o soluție imperfectă la problema dronelor omniprezente, care nu numai că au făcut câmpul de luptă mai letal, dar au extins și teritoriul disputat care separă cele două armate. Conflictul a depășit faza în care ambele părți se înfruntau în două rânduri de tranșee, amintind de Primul Război Mondial. Dronele, care oferă atât o perspectivă atotcuprinzătoare asupra teritoriului inamic, cât și capacitate de atac precis, au făcut liniile de aprovizionare vulnerabile la atacuri constante, ceea ce face mult mai dificilă alimentarea liniei frontului cu trupe, muniție și hrană. În Dobropillia, un oraș din spatele operațiunilor Ucrainei din Pokrovsk, drumurile sunt căptușite cu plase înalte pentru a împiedica dronele să lovească vehiculele care se deplasează spre și dinspre front. Ceea ce există acum este o zonă cunoscută sub numele de „zona gri”, un pustiu de sate dărâmate și pământ frământat, lat de până la 29 de kilometri în unele zone, inclusiv în jurul orașului Torețk. Pozițiile sunt mai fluide aici, soldații locuind în adăposturi și în subsolurile caselor. Pentru a ajunge în zona gri, în loc să călătorească în transportoare blindate de trupe, așa cum făceau în trecut, trupele merg pe jos, înarmate cu puști, pentru a doborî dronele care se apropie, străbătând kilometri întregi prin câmpuri și evitând drumurile. Proviziile sunt transportate din ce în ce mai mult folosind drone-vampir, care pot transporta o încărcătură de 10 kg, sau cu drone terestre, care pot transporta până la 400 kg. „Sunt atât de multe drone peste tot încât ești în pericol constant”, a spus „Chimistul”, un sergent din brigada 68, bând cafea în timpul unei zile de odihnă într-o casă joasă din lemn din Dobropillia, rechiziționată de armată pentru adăpostirea soldaților. „Acum, fiecare infanterist este antrenat să opereze pe principiul că a fi invizibil înseamnă a supraviețui, care înainte era un principiu rezervat doar unităților care operau în spatele liniilor inamice.” Pentru că nu a reușit să cucerească Pokrovskul dinspre est în timpul iernii, serviciile de informații ucrainene consideră că Rusia încearcă acum să flancheze orașul dinspre vest, preluând controlul drumului care duce din Kostiantinivka, un important centru logistic aflat la aproximativ 56 de kilometri distanță. Orașul este considerat în pragul înfrângerii de mai bine de un an, dar totuși Ucraina a reușit să reziste și este posibil să continue să facă acest lucru încă o perioadă de timp, a declarat Nick Reynolds, analist al conflictului la Royal United Services. Dronele, arma definitorie a acestui război, au îngreunat mult mișcarea în masă a trupelor pentru ambele părți. În schimb, rușii încearcă să-și asfixieze încet adversarul prin întreruperea aprovizionării. În acest sens, au avut mai mult succes recent în jurul Kostiantinivka, după sosirea misiunilor Rubicon și Judgement Day, două unități de drone rusești de elită înființate la sfârșitul anului trecut. Unitățile sunt foarte bine antrenate și au echipamente mai bune, inclusiv un număr mai mare de drone termice care luminează zona gri în timpul nopții — până acum o perioadă de siguranță în care se puteau efectua evacuări ale răniților de pe câmpul de luptă. Moartea plutește acum constant pe cer. Citește și: Cum se pregătește Ucraina să înfrunte ofensiva de vară a Rusiei și cât ar trebui să dureze războiul ca rușii să își atingă obiectivele